De înviere
Adoră cuvântul în sine
mai presus de cele spuse de el,
mielul tăierii
prevestitor al învierii prin spirit
c-o lacrimă arsă.
Înclină mai mult paharul
să se verse picăturile!
Ofrandă aduse celor de dincolo
pentru vinul proorocit să se bea.
Clipele se simt purtate de mănă
și pun capul pe bucurie
până-n diminețile viitoare
când nu se mai trag clopotele
de sărbătoare.
Lăudându-l pe cel înviat
cu moartea pre moarte călcând,
se-nghesuie în aer minuni
pe care le crezi ale tale.
Duhul se umple de primăvară
ce așteaptă semne de inimă,
nespus de curate
la praznicul întru Domnul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vin
- poezii despre sărbători
- poezii despre primăvară
- poezii despre oi
- poezii despre inimă
- poezii despre dimineață
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curățenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.