Prin suflet, la pas

Câteodată, pe-nserate
Vine cheful de plimbare
Şi cu tălpile curate
Ies în suflet, pe răcoare.

Vremea-i bună, nu mă plouă
Şi o iau pe jos, haihui.
Calc pe-a sufletului rouă
Urmărind trotuarul şui.

Ochiul vede şi pereţii
Ca şi stâlpii de curent
Cum se-apleacă, nătăfleţii
Când îi depăşesc absent.

Mă simt oarecum stingher
Să am sufletul banal,
Totuşi în orice ungher
Nu găseşti nici un canal.

E curat la mine-n suflet,
Însă nu-i deloc suspect:
Tot ce dau e numai zâmbet
Şi-napoi primesc respect.

Am băncuţe cu Iubire
Unde stau de-s obosit.
Mă încarc cu fericire
Şi mi-e gândul întărit.

Deci v-aştept la mine, oaspeţi
Cu onoare să îmi fiţi.
Dar în suflet NU cu bascheţi,
Ca să nu mi-l murdăriţi...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!