La cinci

zecişiopt de ani
am încă jucării de pluş pe care le iubesc
jucării de carne pe care le-nfulec
foarte scurte
maşinuţe reale de dat prin oraşe prin
parcări foarte strâmte
dar şi
pe câmpuri am leurda din dealul bencecului
am torturile de cicolată din şandra
bezele marginale-n dimineţile drumului
am desenele am poemele
am deschiderea am închiderea
am uscăturile de la lovrin
şi-un prieten beţiv (?!) la iecea
mică îmi este
mirarea că am... o nouă înaltă
soţie
cu părul pe negru în jurul
gândului meu... iar
ea mă iubeşte aşa
copil cum aş fi – de n-aş fi
atât
de bătrân, la cei cinci
zecişiopt anişori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!