* * *
Ai vrea să luam trenul de seara
Și sa pasim in agonie?
Sa ne zidim in cate-o gara
In nopti cu iz de insomnie.
Sa tainuim vise in soapte,
Sa le-amprentam pe un peron,
Sa curga doruri mai departe
Nascute-n graba-ntr-un vagon.
Sa mangaiem ploaia prin geam,
S-o sarutam de bun-ramas
Pentru atunci cand ne iubeam
Sfidand secunda dintr-un ceas...
Si-apoi sa-ti iei ca amintire
Intr-un moment de dulce-angoasa
Pe mine, vesnica-ti traire,
Să-mi fii oriunde-n lume... mire!
poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Dincă. [Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre gări
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre insomnie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.