* * *
ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenței pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noștri
refuză mersul târâș
spre ce încă nu știm ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noștri
cresc drepți și siguri
într-un pământ confuz
cuvântul meu rotund
născut din insomnii
ca să îmi fii bumerang
ama
pădure fără uscături
în timp real
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre copaci
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre naștere
- poezii despre insomnie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.