Acqua dolce, acqua salata
să te oprești la izvorul din pădure ce-și scoate lacrima de sub frunze
înseamnă să guști amărăciunea dulce a vieții, așa cum poate de fiecare dată uiți
dar la sfârșit îți aduci aminte gustul si... regretele
am păstrat în memorie gustul dulce al bucuriei
dar de fiecare dată, alături de bucuria mea creștea și un mare necaz
de care nu voiam să știu ca apoi să-mi aduc aminte
dar lacrima, ea nicicând nu m-a părăsit
însoțindu-mi zilele senine ori întunecate.
o să treacă spuneai. așa cum trece și vremea rea...
dulce ca mierea e lacrima cerului...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre bucurie
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre miere
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.