Veghe la destin

Zilele trec amăgitor
Nimicul le pătrunde
Se caută o vină-n cor
În carul cu nevrute.
Suspină adierea-n dor
El Universul se destramă
De nu-ngrijim la cel fior
Ea viaţa calcă-n dramă.
Sunt ani ce ard fără de jar
Nici vântul nu ajută
Ne ia el gândul tot hoinar
Pe ultima redută.
E ea strigarea făr-de vrere
Cu ultima suflare
E el cel răsărit pe care
L-ai aşteptat tot mută.
Dar fără fond, ea forma ţipă
Se pierde în neant
Şi e păcat ca-ntr-o clipită
El haosul să stea garant.
Povestea este cu noroc
Căci totul e un dat
Suntem făcuţi din singur foc
Nimic nu-i alterat.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!