Vinovată
Ești un zefir ce-a mângâiat
O clipă părul inundat
De raza lunii ce-a pălit
Când soarele a răsărit
Ești ca un vis ce l-am pierdut
Când ziua-n geam a apărut
Si locul nu mi-l mai găsesc
La gândul tău ușor roșesc
Simt oare că sunt vinovată?
Ti-am dăruit iubirea toată
Este târziu.... e primăvară
Si eu sunt doar trecuta toamnă
Dar pot ca peste ani să sar
Si la chemarea ta tresar
Pot să mă bucur, să iubesc
Nu știi cât pot să dăruiesc
Nu-s vinovată cu nimic
Viața este doar un plic
In care Dumnezeu a pus
Destinul meu pân-la apus
poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre cadouri
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.