Sclavii deșertăciunii
Încearcă să cauți o ieșire,
nimeni nu ți-o arată unde-i,
sunt plecați să-și smulgă rădăcinile
din veacul trecut în istorie
și pe acoperișul său plouă.
Prin apropiere se cultivă etnobotanice,
toți vor un profit imediat.
Nu știu cum se vor descurca,
dar au piață destulă
findcă mulți tineri consumă ierburi.
Poate este o modă sau o provocare a morții
induce și ea plăceri necunoscute.
Nu-mi excit simțurile
și mă tem pentru cei care o fac,
nu cred că se vând ori sunt vânduți
prețul este prea mare,
numai pământul și cerul îl știu.
Oamenii probează pe ei înșiși
cum pot pierde contactul cu lumea
și devin sclavii deșertăciunii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sclavie
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre simțuri
- poezii despre plăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre modă
- poezii despre moarte
- poezii despre istorie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.