Măcar o vreme...
(sonet de plâns)
Încerc să cred că încă-mi ești aproape,
parfumul tău dispare de pe mine,
cel ce-a greșit, o umbră se mai ține
de pașii noștri-n pierdere pe ape.
Un urlet surd prin zilele puține
anunță noaptea ce-o să mă îngroape
și trag de timp, de fiare și de pleoape
mi-atârnă plumbul veștilor de tine.
Și iartă-mă, voi scrie cărți poștale
spre zări de brazdă neagră și mohor,
o haimana voi fi, spre haimanale
fugind întruna pacificator...
Dar, ca să uit de toate ale tale,
măcar o vreme, trebuie să mor.
sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Bratu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.