Vremea şi vremurile

trebuie să înfloreşti mi s-a spus, dar eu visam să devin nor
şi pentru că rădăcinile mă ţineau prizonier
mi-am aruncat braţele în aer şi florile înmiresmau cerul

mi-au arestat fructele şi toată truda mea a fost în van
nimeni nu se va putea bucura de gustul feciorelnic
cu care mă îmbrăcam în moarte

duce-mă-voi şi m-oi duce, când mi-o fi miezul mai dulce
buzele să le sărut, focul răului să-l uit
m-oi tot duce cătinel către colţul meu din cer...

să vă plâng ca să v-ajung...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!