Felul în care soarele
se strecoară prin păr mângâindu-ți ceafa
întrece cu mult dorința fărădelegii din vârful degetelor
și tainicul of mort prea de timpuriu pe buze
îți sărută pleoapele, dincolo de orice extaz
era o cerere mult prea îndrăzneață care se topea
la căldura surâsului tău
se izbește de ecoul tăcerilor mele
e la fel de sinucigaș ca și trenurile de mare viteză
intrate în curbe strânse în ac de păr
intră în viața împrimăvărată
îmi dă puterea să aștept o altă zi înnorată
în care să presupun că aș putea fi soarele așteptat
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viteză
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre sărut
- poezii despre păr
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.