Du-te vino
Te văd, atunci când liniștea doarme,
Te simt, atunci când noaptea stă de veghe,
Te îmbrățisez, când elementele abstracte se pierd în cele concrete,
Mă pierd, atunci când te recompun în epitete.
Nu găsesc calea, dar caut sensul,
Păstrez sensul, dar pierd înțelesul.
Când cred că am înțeles, de fapt
Sunt conștient, că o iau de la capăt.
E un du-te vino în care mă complac,
Aș dori, dacă mi-ar sta în puteri
Barierele să sparg, dar
Mă lovesc de ziduri, drumuri paralele,
Caractere în zig-zag.
Respir metale grele,
Dar nu cântăresc mai greu,
decât cuvintele de pe umărul meu,
Mă abat de la drumul pietrificat de regrete,
E un du-te vino, transformat în obicei.
O obișnuință care mă leagă,
Dar și dezleagă,
Mă prinde în lanțuri,
Mă desprind în variațiuni
De timp și spațiu,
Un du-te vino ambiguu.
Mă declin la singular și plural,
inima e doar într-un singur exemplar.
Ți-am trimis o fotocopie în inbox,
Ca și probă, originalul îl păstrez,
E un du-te vino. Treci sau pici la test.
Am un flashback pe retină,
Ce ține să-mi reamintească
Tot ce vreau să dau uitării,
Îmi rescrie fragmente din memorie,
Când slowmotion, când cu viteza reliterării.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viteză
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.