Pastel de primăvară
Din ținuturi diafane,
Ploaia-n rochie de gală,
A stropit câmpii orfane,
Verticală și vocală,
Și spălase florile,
Animând culorile.
Mocoșindu-se-n odaie,
Soarele se primenește,
A scăpat și de paloare,
Și pe nori descumpănește,
Încălzește solul tot,
Și un bursucel de-un cot.
Pe coline mucezite,
Și prin reavăn de pădure,
Au ieșit făr' să ezite,
Toporași din straturi sure;
Clopoțeii delicați,
Frumușei, parcă-s pictați!
Cu alură de prințesă,
Primăvara-nviorată,
Fără loc, fără adresă,
Caldă și manierată;
Naște-n taina dorului,
Gingășia zborului,
Zborului de călătoare,
Ce-au venit ca-n sărbătoare.
Să cântați așa cum știți,
Fiindcă știu că ne iubiți!
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre voce
- poezii despre sărbători
- poezii despre rochii
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre pictură
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.