Să curgă vinul!

În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraş picură vinul,
Perle limpezi, roşii.
Din dragoni fierţi şi rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.

Sunaţi, trompete-ale dragonilor!
Răpăiţi tobe-ale aligatorilor!
Dinţi strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârşitul zilelor tale,
Pentru că pe ţărâna de pe mormântul lui Liu Ling
Nimeni nu toarnă vin.

NB.
Liu Ling (221- 300) a fost unul din cei Şapte Înţelepţi din Dumbrava de Bambus, erudit rebel şi excentric care a trăit într-o perioadă de violenţă şi colaps social. Este faimos pentru faptul că-i plăcea foarte mult alcoolul, pe care îl folosea ca vehicul pentru "emigrare interioară". Se spune ca era întotdeauna însoţit de un servitor care purta cu el o sticlă de vin şi un hârleţ, fiind deopotrivă pregătit să-i ofere vin în orice moment sau să-l îngroape, dacă-ar fi murit.
Liu Ling obişnuia să umble prin casă în pielea goală, explicând vizitatorilor surprinşi că el consideră întregul univers casa lui, iar camerele casei drept hainele lui. Apoi, abrupt, îi interpela: "Pământul şi cerul sunt casa mea, iar aceasta cameră, pantalonii mei. Domnilor, ce căutaţi în pantalonii mei?"

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!