Nu-mi amintesc prea bine ce zi este azi/ dar...

vorbesc în numele femeilor care-au murit în mine
silite
să se şteargă la gură după fiecare cuvânt
deghizate în cerşetoare
au învăţat preţul unui metru pătrat de linişte
cel mai scump spaţiu/ unde
genunchii nu sângerează
femei constructor de palate plutitoare
gata să planeze peste linia orizontului
unde nebunii răstoarnă butoaie de glorie
umbre subţiri cad în cronici-mausolee
câte anateme în spatele uşilor închise
boli lăuntrice
pe sub piele
viermele dorului săpând răspunsuri amânate/ pentru o altă viaţă
drumul
cu premoniţia niciunei direcţii
globii oculari
proiectile în spirale ascendente
doza de zahăr
şi tusea în portavoce
atâta "libertate"
le-a perforat plămânii
nu sfidaţi tristeţile femeilor care-au murit în mine
orice moarte este o istorie din care a plecat o femeie
orice dragoste este o casă în care a pătruns o femeie

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!