Către Colectiv

O inimă cu mâini se arată
ca două vrejuri răsărite dintr-un cartof neumbrit
cu palmele întinse sub ninsoarea de oameni
ninge cu nemiluita cu oameni
structuri cristaline
hexagonale
octogonale
poligonale
monogonale
oameni buni nebuni
proşti neproşti
eroi zeroi
lucizi abulici
arşi nearşi
copii inconştienţi şi adulţi responsabili
implicaţi
politicieni ignifugi
bine unşi
poziţionaţi impecabil
pe partea fructiferă a naturii umane
- Frica
şi fructele ei moi
şi dulci -
trăgători de elită ţintind cu acuitate profesionistă
şi împuşcând savarine
care împroaşcă toţi pereţii
cu frişcă proaspătă
bătută cu azot
cu toţii se topesc
pe palmele calde
ale acestor mâini
care vroiau să îmbrăţişeze
ceva care de fapt
nu poate decât să ningă.
Două mâini
ca două antene ascuţite
înfipte în această inimă căzătoare.

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!