Pribegie
Pribeag mergând în lume omul,
Să se întâlnească cu destinul,
Căci multe piedici va avea,
Până la împlinirea sa.
Iar sufletul plângând ar vrea,
Să se deschidă, să-nflorească,
Depinde doar de el să vrea,
Și să primească hrana ta.
Dar va fi ger, va fi furtună,
Tu soare dacă ști să faci,
Nu vei lăsa să te doboare,
Nici ger, nici apă, nici furtună.
Putere tu vei căpăta, de vrei,
În slujba sufletul greu,
De gânduri negre vei scăpa,
Și soarele va invada destinul tău.
poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Dolores Balaj. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.