Rostire
Obosit de atâta infinire,
Se întoarce sinele în sinea lui,
În Eminescu, să se odihnească,
La noi, în storiștea strămoșească,
Unde rostul e rostit să rostuiască
Și vremile să vremuiască.
E ceva firesc, ce stă în firea firii
Și în molcoma paștere a gândirii,
În a lumii trecere,
Gândului petrecere,
Nomosul părinților,
Și sfiala sfinților,
Dragostea Fârtatului,
Tainița cuvântului,
Slove pentru ne-smintire
Cale întru nemurire.
poezie de Dorel Bîrsan (18 februarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dorel Bîrsan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.