Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin
Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin,
Când luna-n ochii dânsei se topește,
și-n părul său o stea se adâncește
Ca o vioară lină și hidoasă.
Nu pot s-adorm zburdalnic prin venin,
Când ochii ei topiți n-au mai rămas
Iar zulfufii nopții au făcut popas
Într-o grădină vânătă și arsă.
Și-n acest cămin - parc-o ruină -
Sunt flăcări până-n cerul spulberat,
Și tu, roșcato; nu ai fost de vină
Că-n abisul tău, s-adorm, eu am uitat...
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octav Daniel. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uitare
- poezii despre păr
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.