Crepuscul
Se însera
pluteam
fierbeai și ne iubeam
într-un desen pictat cu orizonturi.
Râvneam
și-n ziuă
ceața alburie
ne diseca
se-împrăștiau apusuri
vieți cenușii și colbul
se-răspândeau
umplându-ne cu vise.
Ne ascundeau cometele de lucși
și noapte-albastră cenușie
se-înviora
Era târziu și -totuși-
ni se părea
dorința miticului ars
mustea din luminările încinse.
Și iar se-însuflețeau
dezlănțuirile aprinse.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.