Replică lui Petru Ioan Gârda

Zici să m-abţin şi să te-aştept pe tine,
Dar, cât să mai aştept, că am albit?
Neprihănită-s, zău, şi mi-e ruşine,
Că n-am şi eu, pe lume, un iubit.

Cu rimă mică, mare, mijlocie,
Nu are importanţă ce şi cum.
Mă mulţumesc cu orice-ar fi, să fie,
Că, dacă-aştept, mă vei iubi postum.

Văd, că te lauzi cu-ai tăi porumbei
(Să ştii că am şi eu trei păsărici)-
Te las s-alegi, pe care ai s-o vrei,
Dar, vezi că una e ca un arici.

E drept, că-s neiubită cam demult,
De geniu nu mai zic, că-i lipsă mare.
Am să golesc piscina, te ascult-
Hai, vino, pe cal alb, să-mi vii, călare!

Să stingem focul ce ne arde-n piept,
''Să ne iubim pe tunuri'', ca nebunii,
Chiar şi-n copac, cu tine, eu accept
Şi chiar mai sus, în cer, deasupra lunii.

Dar, indecent îmi ceri să fac amor,
Chiar cu prietenii comuni. Ce îndrăzneală!
Nu te gândeşti la mine, cât mă dor
Picioarele, în sus, pe verticală!

De vrei să te compar cu cineva,
E musai, să trag tare la măsea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!