Din frunzișul subțirel
A cam tremurat nițel
Fără niciun cojocel,
Cu căpșorul mititel
S-a ivit un ghiocel.
Curajos, viteaz de fel
A sunat din clopoțel
Și-a notat în carnețel
Tot ce-a vrut să facă el.
A trimis urgent apel
Gerului aspru, rebel,
L-a retras încetinel,
A-nchis iarna în tunel.
Adie un vânticel,
Din frunzișul subțirel
Răsare un bobocel:
Toporașul albăstrel!
Viorea plină de zel
Se tot joacă c-un rimel,
Din culorile pastel
Și-a ales un... viorel.
Într-un pom pe rămurel
A plesnit un mugurel,
O s-aștepte puțintel
Pân-ajunge măricel.
Sus, în vârf de copăcel
Guguștiucul singurel
Gângură în cântecel
Jalea lui de porumbel.
Pe imaș zburdă un miel
Alb și gingaș, frumușel,
Semn c-aduce norocel
Și bănuți la portofel.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Matei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre porumbei
- poezii despre oi
- poezii despre jocuri
- poezii despre iarnă
- poezii despre hărnicie
- poezii despre ghiocei
- poezii despre curaj
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.