Lăsați-mă să plâng
(in memoriam Monica Vlăduț Neagu)
Când vreau să plâng, lăsați-mă să plâng,
Există dureri ce n-au alinare;
Crâncen, dacă din dinți și din pumni strâng
E fiindcă mă simt fulg într-o vâltoare!
Când ne luptăm pentru victorii mici,
Gata să ne distrugem, parte-n parte,
Uităm ce puțin zăbovim pe-aici
Și cum parșiv, pândește crunta moarte.
După ce legi ne selectează ea
Nu am aflat, într-un noian de veacuri;
E sigur doar că vine să ne ia,
Căci pentru moarte nu există leacuri.
Trăim haotic și nesăbuit,
Crezându-ne-ai destinului stăpâni,
De fapt, mergem pe muchie de cuțit,
Când ne trezim. suntem deja bătrâni!
O, moarte, nemila ta mă deprimă!
De-ar exista o justiție mare,
Care să te condamne pentru crimă
Să zaci pân-ai să mori în închisoare!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.