Trecură ani

Trecură ani şi au trecut şi-acele
Cumplite răni făcute de război.
O, dulci poiene ruse ale mele,
Iar se preumblă liniştea prin voi!

Croindu-şi drum prin beznele-adunate
De mare veacuri, farurile ard,
Şi-n ochii lor, ca-n ochii unui frate
Se uită marinarii dinspre larg.

Pe unde greu, şi-aducător de moarte,
Trecut-a tancul, albi se-nalţă crini.
Iar pe şoselele odată sparte
Tractoare trec alături de maşini.

Pe unde brazii ciungi, cu plăgi deschise
Cereau vendetă, iar e bradul Domn,
Şi-acolo unde inima răcnise,
O mamă-i cântă pruncului de somn.

O, ţară!
Iar îţi iei spre-nalturi zborul!
Dar anii de pârjol şi vijelii,
În visteria-i de-amintiri, poporul
Îi va păstra întotdeauna vii.

Şi pentru generaţiile-n faşe,
Din Caspica şi pân-la Pol, azi, noi,
Ca monumente-a arselor oraşe,
Urcăm spre soare munţi de-oraşe noi.

poezie clasică de Anna Ahmatova (mai 1950), traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!