Fructe...

cândva, merele erau blânda ispită
cu care-mi amăgeam zilele
dar merele nu au înscrisă veşnicia
şi multe pradă cad putreziciunii,
şi alte multe se usucă încet ca un regret
iar viaţa parcă nu mai e frumoasă

azi merele zâmbesc trufaş
de undeva de unde nu pot fi ajunse
te bucuri că le vezi şi că există
dar altor guri laşi azi plăcerea
de a muşca cu sete sorbind sucul

sunt măr de lângă drum spunea poetul
dar drumul a plecat de lângă mulţi
rămas-am colb şi amăgire
din tot ce-am fost, mai sunt o amintire
ce înfloream şi dam în rod şi eu

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!