Nimicul
Nimicul din nimicnicie se naște,
crește și se extinde-n lume.
N-are valoare,
în vid se conservă, lipsit de trup
moare uitat.
Are rădăcini ascunse,
e rudă cu lenea,
nu doare, nu face bine, nici rău,
absoarbe prostia și o risipește,
locuiește-n omul mărunt.
N-are nimic sfânt,
se pierde-n vorbe ne-nțelese
și cucerește pustiul
fără niciun scop
din zădărnicie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre uitare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rude
- poezii despre prostie
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre lene
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.