* * *

Ea aşezase tacâmurile cu mare grijă.
Scosese argintăria şi cristalurile de la bunici.
În craniul meu stăteau spânzurate colţurile iernii.
Aşteptam la masă creaturi mari şi mici.
Licuricii studiau în podul casei coşul cu lumini fumegânde.
Vizitii morţi, de la alte trăsuri, adulmecau pe la uşi.
Câinii mei se strângeau peste palme mănuşi.
Vânătoarea deja începea în salon.
Sub cătuşe bufonii îmi râdeau în peruci.
Mătasea foşnea cu miros de căpşuni.
Din sărut în sărut deveneam ochi nebuni.
Fereastra s-a spart pe neaşteptate
Lipită de mine sângerai, spate-n spate.
Fete mari şi nebune ne priveau fără rost.
O haită de uşi ne urlau la urechi.
Lumânările toate pâlpâiau în acord.
Nebuno, ce zi se aude în noi
Mă doare pădurea şi simbria în doi
Golit de vedere şi nebun aburind
Vânătoarea eternă ne stârneşte din brici.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!