În tainele filocaliei
pătrund adânc în tainele filocaliei
dar ce multă lumină se află în oameni
dă versatil contur și grație melancoliei
în trup e un atom care bea flucșii lumeni.
dar ce multă dragoste se află în sfinți
izvoare de compasiune care sapă-n stâci
se scurg spre veșnicie ca veghea de părinți
veacul se învârtoșează prin gânduri adânci.
centrul naturii se expansionează-n individ
unde poposește uneori și bunul Dumnezeu
nu-mi las iubirea să se scurgă în vid
o transpun lumină ca un arhiereu.
eternitatea vieții în versuri o divid
cu învățături divine trece timpul meu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.