Poem nefericit
nefericirea este ca furtuna nebună
întunecă loialitatea soarelui iubitor
aruncă fulgere spre stele și lună
timpul devine tiran aspru și zdrobitor.
nefericirea distruge reflecții albastre
destramă mândria de a fi împlinit
ofilește mintea ca florile-n glastre
mușcă din vraja cerului infinit.
nefericirea este incendiu de pădure
transformă în cenușe semeții de copaci
ploaia mireană poate să se îndure
de zborurile cântului de pitpalaci.
nefericirea are toate fațetele dure
se cuibărește des în suflete de săraci.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.