Înlăuntrul meu cerul înstelat de Van Gogh

(Femeilor)

Am remuşcarea cui nu are niciodată remuşcări;
zgomotul gestului grabnic greşit
şi zbătutul surd al uşii de acasă,
respiraţiei scurte ce mă strânge de gât
şi ochii strălucitori de un cer înstelat.

Am părul lăsat pe spate şi unde de miere,
precum câinii liberi fără de stăpân;
picioare goale pentru a merge pe străzi,
buze primitoare şi timide de surâsuri,
piele de vanilie şi mâini moi de mătase.

Am dimineţi distonate de nopţi nedormite,
după-amiezile de furtuni şi serile de ploaie,
când incertitudinile vin după mine,
bucuria de a trăi zorile într-un apus şi,
singurătatea şi zgomotul bătăilor inimii.

Am luna strâmbă şi stelele comete şi
musica pe discurile lui Chopin, când
trăiesc de paradoxuri albe şi de cerneluri negre,
de bucurie şi de durere, de absenţe şi de prezenţe,
de momente infinite şi de zile deja terminate.

Am vise ce fac spectacol la fiecare oră,
un nou surâs de strâns în buzunar,
iernile reci de zăpadă cernută,
verile calde ale mărilor meridionale
şi, ochii strălucitori de un cer înstelat.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!