Nopțile afinului
Unde nopțile înstelate ale afinului
coc fructul sălbatic
am simțit răcoarea brazilor,
iureșul izvoarelor
dătător de cântec,
risipește mai multă poftă de viață
decât se poate cuprinde.
Îmbracă orizontul în purpură
când soarele apare
înălțându-se peste păduri foșnitoare,
împarte la fiecare lumină
și arome de sănătate.
Câmpia se-nfășoară în galbenul pal
care devine semn de bogăție
și înțelegere,
ce pune-n cuvânt miezul
născător de iubire lăuntrică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sănătate
- poezii despre păduri
- poezii despre poftă
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre galben
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.