Suntem ceea ce suntem

Suntem ceea ce suntem,
profunzimile şi înălţimile lumii interioare ajungem,
formele voinţei, sensibilităţii,
plăcerii, compasiunii şi durerii,
mai devreme sau mai târziu atingem...
Solidare-ntre ele, desfac modele ale adevărului necesar
agăţat poate într-un vârf de arţar
sau purtat pe mări de gândul hoinar...
Vocea interioară-mi ascult,
şoapta fragilă a unui gând îmi spune că sufletul
evocă analogii de "libertate"din "inchisoarea corpului",
până la zgârieturi infantile, trecătoare...
Maestru spiritual sau demon,
interiorul continui să-mi ascult,
să individualizez reuşesc
acele arhietipuri ale frumosului ceresc...
De Bun si Frumos acum sunt recomandată,
cu insistenţă consiliată şi apoi recompensată.
Cu răbdare, metodă şi constanţă, cauzele conştiintei explorez,
în linişte spaţiul camerei analizez
sau de-a lungul malului unui rău,
departe de sirenele agenţiilor publicitare
şi traficul ştirilor telejurnale,
mai târziu sau mai devreme,
Atingerea Sănătoasă mi se va aşeza pe gene.
Ca un vultur în zborurile-i repatate de recunoaştere,
ştiu bine ce fac şi voi face,
deschisă însă mereu la minune,
aştept ca evenimentul providenţial
să rezolve prin formele încântării
ale mele nelămuriri iluzorii...
Uneori mă aşez pe umerii giganţilor,
privesc departe precum o fiică a stelelor
în timp ce neîncetata-mi dezlănţuire,
energia atomilor recompune şi sufletul cere mântuire.
Suntem ceea ce suntem,
mai devreme sau mai târziu,
peisajele lumii noastre interioare ajungem.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!