Ieşi din toamnă şi respiră!

Pasul tău călcând alene iarba crudă şi virgină,
Mâinile mimând viclene, gura mormăind a vină,
Trupul înclinat de doruri, inima oftând bolnavă,
Aripi frânte fără zboruri... şi dorinţa iarăşi sclavă...

Dar trezeşte-te iubite! Roua toamnei fie-ţi muză!
Uită palmele zdrobite şi nu căuta o scuză
Pentru lacrimile care nu mai vor poem să scrie
Căutând o împăcare, doborât eşti de mândrie.

Ia o pagină albastră, un condei fără cerneală,
Udă floarea moartă-n glastră şi porneşte cu-ndrăzneală
Pe aleea pietruită cu speranţă şi iubire
Lasă-ţi casa locuită de emoţii şi trăire.

Nu lăsa tristeţi să vină, ieşi în toamnă şi respiră!
Inima să-ţi fie plină de iubiri ce nu expiră,
Dă-mi sărutul nopţii calde, toamna vine pentru mine
Încărcată de smaralde... şi poeme pentru tine.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!