S-au stins teii
S-au stins teii în tăcere... anul ăsta nu i-am vrut,
Mi-ai lipsit, a fost durere, să te uit nu am putut,
Mai se tânguie o frunză... un pas rătăcit m-a dus
Să aleg o altă muză, și prea tristă m-am supus...
Dar nimic nu se compară, cu mirosul lor de mai,
Teii cu floare amară sunt simbolul ce mi-l dai
Prin cuvinte nerostite sau mesaje în eter
Pe orbite rătăcite și-nvelite în mister.
S-au stins teii și mă doare că m-am înecat în vis
Îmbătată de candoare, așteptând un compromis
Tu să-mi fii muza de toamnă, teii să-mi fie balsam
Rănilor care înseamnă... niciodată să te am...
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Velicu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre simbolistică
- poezii despre inocență
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.