Hipertensiune de poeme

Am hipertensiune de poeme
Şi ca s-o scad am doar un tratament
Fac accidentul vascular dement
Aşa-mi apar poemele cu teme...

Am pulsul mare şi o aritmie
Şi inima mi-a obosit devreme
Dar nu-s căzut de-acuma în extreme
Ce am de tras mi-e hărăzit doar mie.

Am şi colesterolul mare, de la rime
Şi ritmul poeziei mă salută
Dictat de Muza mea, rece şi slută
Şi tonul mi-l aduc tăcut în lume.

Am trei rondele coronariene
Şi o angină de la o sonată
Pe care-am publicat-o ca erată
La epopeea-n colonii bacteriene...

Endocardita îmi tot suflă-n lampă
Şi de la ea o odă-mi dă bezele
Ca-n brutăria plină cu franzele
O vânzătoare cu aspect de vampă.

Un stih mai acătării este cheagul
Nehotărât, migrează, nu migrează
Un cal mai nărăvaş îmi tot nechează
Şi în galop, făloşi, purtăm sus steagul.

Un epitet din glosa mea, cu fală
Se crede cineva... e un infarct
Micuţ, numit de lume preinfarct,
Promite revenire triumfală.

Dintre suprarenale un troheu
Ce îmi imprimă ritmul săltăreţ,
L-a sedus de curând pe-un cântăreţ
Ce vrea să-mi cânte versul în troleu.

Un iamb îmi dă ocheade de pungaş
Mă ispiteşte să-mi schimb iute stilul
Să construim o operă cât Nilul
Să devenim celebri pe imaş.

Catrenul e gelos, mă vrea apatic
Să cad în nepăsare şi depresii
Să-mi vină-n minte fel de fel impresii
Aşa-i că-i nepereche de simpatic?

Un anevrism pe creier- odă glumii
De el depinde să mai fiu sau nu
De-aceea-ţi scriu să fii atentă, tu
Inimă plină de poema lumii...

poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!