Revelație
Nu știu,
Ce a vrut să spună
Acel cineva,
Știu, că încerca
Să aleagă
Un cuvânt potrivit,
Pornit spre mine,
Ca niciodată,
În avans zăpăcit.
Inima în el fremăta
Chibzuit,
Fixând ochii
Spre un infinit,
Spre o zare,
Prea poate,
Un răspuns căuta,
O șoaptă
Pe fruntea de brume
Senină,
Curată...
Era cuvântul rodit,
Nerostit,
Nescris,
Care dorea
Să nu cadă
Într-un fraged abis,
Într-o nepăsare
Ciudată,
Uitată!..
Îi mulțumesc,
Pentru prezența
În care
Lăsatu-i-a pe toți
Drept ochi
De izvoare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nina Lavric. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre uitare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre mulțumire
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre dorințe
- poezii despre curățenie
- poezii despre brumă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.