Cataractă
Încerc să-mi găsesc amintirile
Și nu știu de ce o peliculă albă
Acoperă înțelesurile
Duminicilor visate,
Oamenilor visați atunci,
Prietenilor și rudelor, țigărilor fumate pe-ascuns,
Amiezilor petrecute la râu ascultând
Vocea pietrelor.
O peliculă albă, ca o
Cataractă a ființei, o orbire de-a fi...
Parcă n-a fost, de fapt, nimic, parcă m-aș fi născut azi,
Iar în urma mea am lucruri doar presimțite,
Năluci desprinse
Din zilele calde de vară ale cimitirelor,
Când aburi subțiri, desferecați din morminte,
Fac aerul să se-nfioare
De poveștile morților.
poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.