Mamă
mamă
eu mi-aș dori să mă-nțelegi
cum ai făcut de-atâtea ori
când mă strigai ca să mă cerți
sau să mă ții în brațe
mi-erau mai dragi caișii pe atunci
îți mai aduci aminte cum mă ascundeam
în falnicele lor brațe
doar ca să îți fac în ciudă
mamă
toți arborii din lume mă iubeau
ca pe o frunză dintr-un anotimp
pierdut în cele multe
neînțelese de alți ochi verzi
și ai știut și tu
așa cum am simțit și eu
că suntem trup comun acum
cu trunchiul lor
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.