Caverne
Domnul meu doar pielea ne desparte,
Într-o apropiere parșivă și un gest infam.
Mi-e lumea un petec de carne
Presărat cu sare de mare.
Cuvintele se împiedică
De valurile sparte în calea... nimănui,
Numele meu stă scris pe
Suflet ruginit...
Azi pot să întreb timpul:
De ce mi-a bătut un rău necesar
Pe plămânul stâng,
Atât de aproape de inimă?
Liniștea îmi poate răspunde...
În schimb, mă pătrunde
Un gând:
Sunt femeie și îmi pot purta tocurile
Cu mândrie,
Oricând.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florinow Maria Luca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre pantofi cu toc
- poezii despre mândrie
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.