Doar iarna
culorile se șterg. viața dispare suspendată în neant
și-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
așa că viitorul ți-l alegi și pleci să-l găsești
amintirile se șterg, uitările se pierd în zăpadă
și doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
așă cum numai moartea mai știe să ți se strecoare în suflet
viața naște din iarnă și sfârșește în iarnă
alb și fără cicatrici apari lăsându-ți aripile la intrare
și la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neștiute
apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.