Strigătul din dom
în forma gândului m-aș fi dorit fratele său
un cais înflorit
primul născut cu același nume Vincent-Willem
să dau o explicație tristeții ochilor limpezi-azur
ce văd între caiși înfloriți și pe aceia cu crengi uscate
în ce cuvinte aș putea să-l înțeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului
urma să-i găsesc într-o colibă aș dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aș ține degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie
împreună să vedem cum cade
o stea din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului
să fiu fratele lui nu aș asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna
în așteptarea lumii târzii
la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
chipul ars e umbra pruncului ce și-a lăsat inima pe cântarul neliniștilor
în fața unei uși deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereții domului
"Devin pictor, dar vreau să fiu om."
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre naștere
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre pictură
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre lumânări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.