E seara aceea
când coboară
stelele în fântâni să se spele cu lacrimi
uitate în ochiul copilăriei,
când jocul s-a oprit
în curtea vecinului ieșit la poartă
să-și privească nepoții crescând,
când bunica ascunde cu grijă
fotografii cu dor
de bunicul,
când mama rătăcește prin curtea cu dorințe
ascunse în marama decolorată de vremea
viscolind a încărunțire,
când tata zâmbește din tabloul
prăfuit de absență în camera unde încă
așteaptă să deschid ușa,
când eu, fără vârstă,
fug de mine înapoi
spre nașterea primului oftat.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Victor Iacobescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.