(Nici)odată mai mult

M-am îndepărtat de tot ceea ce mă făcea mai mult de
o prietenă printre prietenii tăi băieţi.
În avatarul acesta sunt carapace de carne
care-mi ascunde învelişurile de sânge,
acoperitoare ale osaturilor dogmatice.
Bănuiesc că şi tu te-ai gândit că lumea e o carcasă
în plină (dez)integrare.

Dar jinduirile dezîntrupării
de ce nu mor?
M-ai îndepărtat de tot ceea ce mă făcea mai mult de
un zâmbet printre atâtea alte zâmbete amicale.
În priviri îţi sticlea rezistenţa
la toate aniversările scindării.
Doar aplicaţia facebook îţi mai trădează
momentele de topire ale aisbergului.
Bănuiesc că şi tu simţi că lumea e o (s)cufundare
spre înlăuntrul fiinţei sale.

De ce trăirile noastre pătimaşe întru uitare
înseninătoare nu mor?
Ne-am îndepărtat de tot ce ne făcea mai mult de
nişte trecători printre trecătorii ce surâd morţii spăşiţi.
În inimi tot mai pulsează ruşinea
nepriceperii minunii date.
Tulburaţi, rătăciţi pe tărâmul ameninţător al semnelor
fatidice, labilităţii şi inexplicabilului,
prin glasul fără vorbe
implorăm (ne)sfârşitul
nevermore
more.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!