Sonet autumnal (Sonet LXII)
Și m-ai sedus spre noapte, încărcată
Cu reci fantasme rătăcite-n lume,
Când ochiul tău a stat să mă sugrume,
Prin scorburi m-am retras ca altădată.
În pleoapa-ți udă ai scăldat cu ploaie
Pietrișul și căldura, laolaltă,
Și florilor îngenuncheate-n baltă
Un recviem se cantă din odaie.
Arbuștilor ai retezat tulpina
Cu-acel mister de ciumă seculară,
Și iarba-i rară, iarăși ca rugina,
Când doar fiorul cald de primăvară
Ar îmblânzi, în cântec, mandolina -
Anostă-n vremea frunzelor de ceară...
sonet de Ionuț Popa (16 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seducție
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.