Ceea ce văd
Văd așa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
și să muște din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
și ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire și cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...
poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan Muntean. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre vorbire
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre muște
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.