Renunț
unu cu unu fac doi
în această lume confuză
cu linii nesigure
și unghiuri obtuze
o iau de la capăt
- nu că mi-ar fi timpul complice-
pe scara cu trepte țesute
de minusculi păianjeni
divid
amplific starea de fapt
a multor visuri
oricât m-aș strădui
obțin același total
mulțimea vidă
mi-e sete să beau
o gură de aer din spațiul rămas
în timpul acela
între unu și doi
aproape adorm
cu ochii deschiși
ca două fântâni săpate în cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trigonometrie
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre somn
- poezii despre păianjeni
- poezii despre ochi
- poezii despre gură
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.