Rugându-te să exiști
nu mai găseam nisipul sub dezghețuri,
sub atâtea corăbii fără cârmă
naufragiate în direcții opuse,
nu-ți mai găseam nici urmele între
scoicile mărunțite
și nici vorbele aruncate aiurea într-o zi
sfâșiată de orgolii desprimăvărate,
nu mi le aminteam.
nu-ți mai găseam nisipul de sub tălpi,
nici nu mai țin minte
dacă ai trecut vreodată
pe acolo
într-adevăr,
doar urmele genunchilor mei
se mai vedeau
nehotărâți
pe niște pietre, de pe vremea când
încă te mai rugam
să exiști.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre nisip, poezii despre marină, poezii despre existență sau poezii despre dezgheț
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.