Beau după tine patria mea de fericire
patria mea de fericire se numește acum
pleoapele cu gene dese răsucesc bucle de femeie în timp
aerul ridică genunchi albi spre tâmple
devin un derdeluș sau poate că la creștet începe iarbă să crească
e tata mă strigă
fată să nu dai de pomană la gropar
să nu le dai să bea
bea tu
să crape cripta-n ziuă muiere
otrava ajunsă în trup buza să n-o poată linge
nu știi sărutul despărțirii e trist și vesel
ca atingerea unui umăr întors
beau tată încă beau
e dulce și amară ca piatra rostogolită fierea
de-ai ști pământul nu are formă
pământul zace după noi
și sap și sap după tine
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Bitere. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- poezii despre femei
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre patrie
- poezii despre fericire
- poezii despre devenire
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.