Atât de roșu, fără sonor
se lăsa o pâclă peste munții mei
nu țin minte să fi iubit atât de mult pădurea
zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urși oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperișul blocului
cântam din u2 ne luam de gât
săream cu ochii deschiși ne transformam
într-o altă viață în avioane de război
venea salvarea și totul era atât de minunat
atât de roșu fără sonor
atunci înțelegeam de ce ne mai iubeam
eu și cu vulturul eu și cu tigrul eu și cu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Bitere. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.